Scrisoare către viitor

Ego târziu,
Sunt eu cea "de-atunci". Mă mai știi?Sau chiar mă renegi? M-ai uitat?Îmi duci dorul?
Ziceam că nimic nu e mai frumos decât viața mea DE ACUM.Îmi doresc să dau la Teatru, la Litere și la Drept. Așa ai ajuns? Nu? Te-au împiedicat obstacolele,așa cum fac cu prezentul meu și cu trecutul tău? Sau ai reușit să iei?Te-ai ambiționat,nu? Și ce dacă te-ai schimbat? Acum te acceptă oamenii așa cum ești sau te-ai schimbat pentru a fi acceptată? Surprinzător,eu știu răspunsurile.
Oricât de bogată, sănătoasă și cultivată ești acum sau nu, mă dezguști. Mă dezguști pentru că viața te-a maturizat, deși eu am jurat că nu voi trece prin acest proces. Mă dezguști pentru că ai renunțat să fii copil pentru a fi mamă. Te urăsc că după ce ai pierdut persoanele fără de care eu nu îmi pot imagina viața, ai găsit alinarea într-un bărbat oarecare cu care ți-ai întemeiat o familie! Te urăsc că ți-ai schimbat principiile, ți-ai limitat planurile și idealurile, și, mai ales, că ai fost de acord cu vânzarea "Tărâmului Fericirii"! Cum ai putut face așa ceva?!?! Aici ți-ai petrecut cea mai minunată parte a copilăriei, a adolescenței și a tinereții tale! Pentru acea casă și grădină au muncit bunicii tăi toată viața. De fapt,și-au dat viața pentru casa aia și pentru urmașii lor... erai nepoata lor preferată... Rădăcinile tale erau adânc înfipte în fiecare milimetru pătrat de acolo. Ce vei face acum, suflete pribeag? Mai ști tu ce-i "fericirea"? Era scopul tău...
Ți-ai vândut amintirile,trecutul,caracterul... M-ai vândut pe mine. Pentru netrebnicia ta, te voi renega. Da, o pot face - am puterea asta. O mai am ...

Adio!
O ființă umană...
...încă