F.G.Ursache - o lecţie despre ireversibilitate şi regret

Urăsc toată ura asta din mine. E inutilă, chiar dăunătoare. Cineva s-o stingă, vă rog.
Dar staţi... e deja prea târziu. Cu ce mi-a greşit F.G.U. mie personal atât de mult încât să fi fost supărată pe el.
Unii nu au curajul să recunoască asta acum şi îi scriu pe Facebook pentru că nimeni nu mai poate spune adevărul.
Dar eu recunosc... pentru că simt că merit să fie aruncate roşii stricate în mine pentru asta...
M-am urât de când am făcut o afirmaţie foarte idioată după ce m-am implorat de doamnele de la centru de recoltat sânge să mă lase să donez în ciuda masei mele corporale şi după am aflat pentru cine donam. Am fost atât de proastă să fac acea glumă, acum înţeleg de ce tipa căreia i-am spus-o nu înţelegea că era doar o glumă.
A doua zi mi-am dat seama de ce am putut gândi, chiar şi în glumă, i-am dat cerere de prietenie şi mă autopedepseam uitându-mă prin postările de pe Facebook. Acest om era un exemplu pentru noi toţi- de umor, credinţă, optimism şi iubire. Poate că şi boala amplifică astea, dar cu siguranţă, nu le înrădăcinează în personalitatea noastră. Nu am avut niciodată destul curaj să-i spun că vreau să-l ajut...
Regret amarnic că am ezitat, deşi nu ar fi rezolvat nimic. Am rugat oameni să doneze sânge şi bani. Încă mă simt vinovată, încă mă simt îngrozitor. Dar ştiu că încă mai pot face ceva...
Florin George Ursache, nu găsesc rostul în a zice asta online, dar odihneşte-te în pace şi DUMNEZEU să-ţi ierte păcatele de orice fel, dacă le-ai avut...şi te rog frumos, spune-I să îmi smulgă şi ultimul fir de ură şi răutate din inima mea otrăvită.