Tudor

Astăzi am avut puternice crize de dismenoree.
Eram singură acasă.
Ba nu.
Eram cu Tudor.
Şi el m-a salvat.
Da, aşa mic.
Prin faptul că nu m-a lăsat nicio clipă singură.
Nu a vrut.
Refuza pur şi simplu când eu îi spuneam să se ducă să se joace.
Pentru vârsta lui, a trăit multe şi mă simt vinovată.
Mi-a citit.
A încercat să mă facă să râd.
Nu îşi dădea mânuţa după mine.
M-a ajutat tot timpul.
Mi-a luat apărarea.



Nu vreau să uit ziua aceasta. Frăţiorul meu a fost azi îngeraşul meu păzitor. Îl iubesc enorm!