James McCrae: “Instructions before visiting Earth”

Am auzit un băiat pledând nevinovat pentru tendinţele de sinucidere a uneia din fostele lui prietene. A fost ciudat! Era atât de nepăsător şi chiar considera că nu are nicio vină. Nici nu ştiam ce atitudine să am vizavi de acea situaţie. Chiar nu înţelegeam. De ce tocmai oamenii care sunt capabili de iubire trebuie să sufere în halul ăsta, iar ceilalţi doar apasă "delete" de câteva ori pentru diverse fişiere, ard câteva foi de caiet în care ea i-a mărturisit iubirea, şterg urmele ei de ruj de peste tot, dau cadourile de la ea prietenilor în semn de genereozitate şi ta-daam! sunt gata să "i-o tragă" (scuzaţi-mi limbajul) noii lor mari iubiri. De la gimnaziu mi s-a tot spus că viaţa e o junglă şi că majoritatea oamenilor de-abia aştept o simplă dovadă de slăbiciune din partea ta ca să te prădeze. Leoaica asta s-a lăsat vânată de tot felul de "animăluţe" de rând: de la peşti la hiene. Nu garantez că va veni şi rândul ei, e ierbivoră :) , dar nu va mai permite mult timp să fie răpusă de orice supus.

"Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul." Invitaţie la vals