Fericirea chiar nu costă...
E o provocare care circulă pe Facebook şi ,din câte îmi amintesc, poartă denumirea de "Zilele Fericirii".
Am citit despre ea, de la un om minunat, o prietenă virtuală, pe care sper din tot sufletul să o întânesc la facultate- A.N.
Nu, nu particip la ea. Însă ceea ce vă voi povesti în continuare seamănă.
Însă astăzi, printre lacrimi, am realizat a mia suta oară că fericirea nu constă absolut deloc din bani, ci din lucruri aparent mărunte, momente în care iubeşti şi eşti iubit. Lacrimi de fericire. M-am simţit copleşită de fericire.
Am vizionat un film pe care toate fetele se pare că-l cunosc, numai eu eram paralelă cu acţiunea. Aşadar, mulţumesc, ProTV, că nu m-ai lăsat să mor proastă :)). Filmul? "Dear John".
În timp ce eram super atentă la acţiunea filmului, primesc un SMS de la Telekom. Destul de suspect, nu? În care îmi spune că am primit un MMS de la numărul noului meu prieten. Ok... Nu puteam renunţa la film, dar mă frământa curiozitatea. Aşa că la prima publicitate, am fugit la laptop, dar cum se mişcă el, destul de greu, a trebuit să aştept până la următoarea să mă şi loghez pe site să văd mmsul. Mi-a umplut ochii de lacrimi. (nu am plâns atât de mult niciodată... din fericire... ca astăzi). Acelaşi băiat care credeam că mă detestă, de a cărui intenţii m-am îndoit când a început să se apropie de sufletul meu. Dar scutul nu prea a rezistat. Mda, scut tâmpit! Cum îţi zice un băiat "sweetheart", cum te prăbuşeşti! Chiar nu te upgradează nicio lovitură grea din partea celor pe care obişnuiai să-i consideri "aliaţi"? Mă rog... e frumos să te simţi a cuiva, după atâta timp. Deci, mulţumesc I.C.O., că m-ai readus la viaţă!
Aproape de terminarea filmului, a venit mamaia în cameră (nu aţi dedus de la cuvântul "fericire" că eram la bunici?) şi când s-a terminat filmul, ştiind că trebuie să cumpăr pâine, m-am ridicat să plec, când.. o aud, spunându-mi să o aştept că vine şi ea. Câtă bucurie s-a revărsat asupra sufletului meu nici nu vă puteţi închipui. Bunica mea mereu să văita că nu mai poate ieşi din curte şi într-adevăr, nu îşi mai văzuse satul, vecinii, prietenii de trei ani de zile, de trei ani de zile, bunica mea nu a ieşit din curte.
În timp ce o aşteptam, am ieşit din casă şi l-am văzut pe eroul meu, tataia, chinuindu-se cu bastonul să-mi culeagă nişte struguri. Aşa că am mers să-l ajut- m-am urcat pe un scăunel şi el trăgea de ramuri cu bastonul astfel încât să pot ajunge eu şi să le rup.(se amuza când nu reuşeam să le rup ca lumea şi mă ofticam) Oameni buni, are acest om un zâmbet... cu care cândva cred că cucerea orice inimă, iar acum încălzeşte suflete. Şi mi-a prins destul de bine, dat fiind că fericirea mea era de neatins până în acel moment, obstacolul fiind mâhnirea pe care o simţisem în cuvintele lui - "Nu mai sunt bun de nimic", cuvinte pe care nu le-am auzit în nouăsprezece ani de zile din partea acestui om şi nu credeam că le voi auzi vreodată.
Am dus-o pe mamaia la cumnatul ei, un bătrânel în vârstă de 92 de ani care locuieşte singur şi care s-a arâtat foarte fericit să ne vadă. I-am lăsat să vorbească, în timp ce m-am dus la magazin. Când să mă întorc, văd o gaşcă de fetiţe mici şi frumoase foc, alergând spre mine şi sărindu-mi în braţe. Dragostea copiilor e atât de sinceră încât o poţi simţi prin fiecare por de-al lor. Că tot veni vorba, satul a fost mai plin de tineret ca niciodată... Deobicei, oamenii se sperie când intră în satul meu drag- îi zic fie "îmbătrânit", fie "pustiu", dar astăzi, a fost altfel...Când să o iau pe bunica de unde o lăsasem, m-am întâlnit cu unchiul meu pe care nu l-am mai văzut demult. De altfel, în acea tură, am fost destul de încântată să-mi reîntâlnesc vechi prieteni precum M.O. şi I.D.
Spre sfârşitul zilei am fost invitată de "mon amour",C.R., la un concert Alternosfera <3 :="" ajung="" br="" c="" de="" dor="" ea.="" groaznic="" mi-e="" pentru="" s="" sper="" unde=""> Ţin morţiş să precizez încă un mic detaliu pentru starea mea de astăzi: vocea mamei şi a naşei V., cu care nu am mai vorbit de ceva timp. :)
Îmi doresc cât mai multe zile ca cea de 13 septembrie 2014 ca să nu vă mai împroşcăi cu energie negativă. Dar asta e, după furtună... vine vreme bună :D
Am citit despre ea, de la un om minunat, o prietenă virtuală, pe care sper din tot sufletul să o întânesc la facultate- A.N.
Nu, nu particip la ea. Însă ceea ce vă voi povesti în continuare seamănă.
Însă astăzi, printre lacrimi, am realizat a mia suta oară că fericirea nu constă absolut deloc din bani, ci din lucruri aparent mărunte, momente în care iubeşti şi eşti iubit. Lacrimi de fericire. M-am simţit copleşită de fericire.
Am vizionat un film pe care toate fetele se pare că-l cunosc, numai eu eram paralelă cu acţiunea. Aşadar, mulţumesc, ProTV, că nu m-ai lăsat să mor proastă :)). Filmul? "Dear John".
În timp ce eram super atentă la acţiunea filmului, primesc un SMS de la Telekom. Destul de suspect, nu? În care îmi spune că am primit un MMS de la numărul noului meu prieten. Ok... Nu puteam renunţa la film, dar mă frământa curiozitatea. Aşa că la prima publicitate, am fugit la laptop, dar cum se mişcă el, destul de greu, a trebuit să aştept până la următoarea să mă şi loghez pe site să văd mmsul. Mi-a umplut ochii de lacrimi. (nu am plâns atât de mult niciodată... din fericire... ca astăzi). Acelaşi băiat care credeam că mă detestă, de a cărui intenţii m-am îndoit când a început să se apropie de sufletul meu. Dar scutul nu prea a rezistat. Mda, scut tâmpit! Cum îţi zice un băiat "sweetheart", cum te prăbuşeşti! Chiar nu te upgradează nicio lovitură grea din partea celor pe care obişnuiai să-i consideri "aliaţi"? Mă rog... e frumos să te simţi a cuiva, după atâta timp. Deci, mulţumesc I.C.O., că m-ai readus la viaţă!
Aproape de terminarea filmului, a venit mamaia în cameră (nu aţi dedus de la cuvântul "fericire" că eram la bunici?) şi când s-a terminat filmul, ştiind că trebuie să cumpăr pâine, m-am ridicat să plec, când.. o aud, spunându-mi să o aştept că vine şi ea. Câtă bucurie s-a revărsat asupra sufletului meu nici nu vă puteţi închipui. Bunica mea mereu să văita că nu mai poate ieşi din curte şi într-adevăr, nu îşi mai văzuse satul, vecinii, prietenii de trei ani de zile, de trei ani de zile, bunica mea nu a ieşit din curte.
În timp ce o aşteptam, am ieşit din casă şi l-am văzut pe eroul meu, tataia, chinuindu-se cu bastonul să-mi culeagă nişte struguri. Aşa că am mers să-l ajut- m-am urcat pe un scăunel şi el trăgea de ramuri cu bastonul astfel încât să pot ajunge eu şi să le rup.(se amuza când nu reuşeam să le rup ca lumea şi mă ofticam) Oameni buni, are acest om un zâmbet... cu care cândva cred că cucerea orice inimă, iar acum încălzeşte suflete. Şi mi-a prins destul de bine, dat fiind că fericirea mea era de neatins până în acel moment, obstacolul fiind mâhnirea pe care o simţisem în cuvintele lui - "Nu mai sunt bun de nimic", cuvinte pe care nu le-am auzit în nouăsprezece ani de zile din partea acestui om şi nu credeam că le voi auzi vreodată.
Am dus-o pe mamaia la cumnatul ei, un bătrânel în vârstă de 92 de ani care locuieşte singur şi care s-a arâtat foarte fericit să ne vadă. I-am lăsat să vorbească, în timp ce m-am dus la magazin. Când să mă întorc, văd o gaşcă de fetiţe mici şi frumoase foc, alergând spre mine şi sărindu-mi în braţe. Dragostea copiilor e atât de sinceră încât o poţi simţi prin fiecare por de-al lor. Că tot veni vorba, satul a fost mai plin de tineret ca niciodată... Deobicei, oamenii se sperie când intră în satul meu drag- îi zic fie "îmbătrânit", fie "pustiu", dar astăzi, a fost altfel...Când să o iau pe bunica de unde o lăsasem, m-am întâlnit cu unchiul meu pe care nu l-am mai văzut demult. De altfel, în acea tură, am fost destul de încântată să-mi reîntâlnesc vechi prieteni precum M.O. şi I.D.
Spre sfârşitul zilei am fost invitată de "mon amour",C.R., la un concert Alternosfera <3 :="" ajung="" br="" c="" de="" dor="" ea.="" groaznic="" mi-e="" pentru="" s="" sper="" unde=""> Ţin morţiş să precizez încă un mic detaliu pentru starea mea de astăzi: vocea mamei şi a naşei V., cu care nu am mai vorbit de ceva timp. :)
Îmi doresc cât mai multe zile ca cea de 13 septembrie 2014 ca să nu vă mai împroşcăi cu energie negativă. Dar asta e, după furtună... vine vreme bună :D
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?