Efemernicie.

„Mătușă”, „pui”
Vorbe de alint
Aruncai într-un suflet speriat...
Te urăsc...
Știai că pleci...
Eu nu știam,
Eu nu voiam...
Tu, suflet blestemat,
Cu ce-ai greșit?
Tu, mirosind proaspăt a înger,
De ce ai plecat?
Tu, descătușată de efemeritate
Ascultă-mi regretul
Într-o nesecundă de eternitate...
Îmi simți recunoștința
În lacrimile fierbinți
Ce îmi străbat chipul
Și nu se contenesc,
Străpungându-mi inima,
Se contopesc într-o mare durere?
O simți?
Ne vezi aici, neștiutori, muritori?
Bucură-te, mamă,
De a ta copilă care a dat roade
Sacrificiului tău matern,
Suferă, copilă,
Căci părinții tăi ți-au sărutat
Fruntea palidă
Și de atunci, își tot zbiară durerea
Neauziți de nimeni...
Tu, mătușă,
Tu, soră,
Tu, mamă,
Tu, copilă,
Tu, eternă,
Adela, tu.