Prefăcătorie de doi bani sau nu în suferința imprimată din când în când pe chipul acela luminos, blond de înger, cu ochi de cer, cu cel mai frumos năsuc pe care l-am văzut vreodată , nu pot sta cu mâinile în sân, știind ce i-am făcut omului pe care-l iubesc.
Aș fi putut să cred că e un sentiment de trufie, de mândrie, de orgoliu-mângâiat...
Tot ce simt e ... un glonț scos din carne vie... sufletul meu dezlipit cu bisturiul de un altul... Problema e că... eu sunt complementul de agent... Carnea vie, celălalt suflet nu mai pot spune nimic... Deja am început acțiunea...
Acum ori niciodată! Mă doare, pe mine, da, pe el, nu am de unde să știu. Doare să știu că nu am de ce să-l acuz pe el și plec fără motiv ca alți mișei care mi-au făcut asta mie, la rândul lor. „Totul se termină aici pentru că ai avut ghinionul să fii traumatizat în trecutul tău...”, „Știi, ne despărțim, nu-mi place când alte-ego-ul tău iese la suprafață.” Absurd! Și celălalt ego cu ce a greșit?
Toți îl judecă, dar ei nu cunosc că acest copil răsfățat, acest nebun, și-ar da și ultima felie de pâine pentru persoana la care ține. Și ca el să te iubească, nu trebuie să faci mare efort, ci doar să știe că tu ești lângă el, dornic să-l sprijini moral în orice moment.
Au fost șase luni... Au trecut ca-n zbor... Tu ești lângă mine și dormi, fără nici cea mai vagă idee că eu scriu despre tine cu un nod gigantic în gât... Și nici nu vei ști vreodată...
Să fii fericit!
Aș fi putut să cred că e un sentiment de trufie, de mândrie, de orgoliu-mângâiat...
Tot ce simt e ... un glonț scos din carne vie... sufletul meu dezlipit cu bisturiul de un altul... Problema e că... eu sunt complementul de agent... Carnea vie, celălalt suflet nu mai pot spune nimic... Deja am început acțiunea...
Acum ori niciodată! Mă doare, pe mine, da, pe el, nu am de unde să știu. Doare să știu că nu am de ce să-l acuz pe el și plec fără motiv ca alți mișei care mi-au făcut asta mie, la rândul lor. „Totul se termină aici pentru că ai avut ghinionul să fii traumatizat în trecutul tău...”, „Știi, ne despărțim, nu-mi place când alte-ego-ul tău iese la suprafață.” Absurd! Și celălalt ego cu ce a greșit?
Toți îl judecă, dar ei nu cunosc că acest copil răsfățat, acest nebun, și-ar da și ultima felie de pâine pentru persoana la care ține. Și ca el să te iubească, nu trebuie să faci mare efort, ci doar să știe că tu ești lângă el, dornic să-l sprijini moral în orice moment.
Au fost șase luni... Au trecut ca-n zbor... Tu ești lângă mine și dormi, fără nici cea mai vagă idee că eu scriu despre tine cu un nod gigantic în gât... Și nici nu vei ști vreodată...
Să fii fericit!
Nu te cunosc, dar ca fapt divers, alter ego-uri exista doar în cărți, sau în mințile celor bolnavi de diverse tulburări. Cu ce a greșit celalalt ego, întrebi. Cu faptul ca este una și aceeași persoana și orice scuza îți vine în minte nu schimba asta. Oamenii nu sunt doar buni sau doar rai. Le au pe amândouă, nu sunt separate. Și dacă nu poți sa accepți asta, nu o sa poți iubi niciodată cu adevărat.
RăspundețiȘtergereAm reușit să îi cos sufletul de al meu din nou... S-a întors..
ȘtergereNu știu de psihicul lui, cât de sănătos e, dar știu că ... de fiecare dată când eu plec, luptă cu el ca să se poată întoarce mai bun. Ne-am despărțito-împăcat de opt ori... Suntem atât de aproape de a avea o relație imaculat de imperfectă.