zece februarie două mii șaisprezece

Ce ziceam de imbratisarile care se dovedesc a fi injunghieri pe la spate? Ce ziceam de oamenii pe care iti irosesti iubirea? Ce ziceam de aparente? Ce ziceam de oamenii mediocri care nu stiu sa-ti spuna in fata ce gandesc, ci te barfesc pe la spate? Chiar ieri i-am spus unui prieten cat de fericita sunt sa cunosc persoanele in cauza si azi, mi-am inceput dimineata cu un soc sa vad ce imi sunt de fapt. M-am despartit de un om pe care il iubesc pentru ca imi parea prea ciudat chiar si pentru mine. Insa acel om stie sa iubeasca si are o demnitate si niste principii. Nu e credincios, dar moralitatea de care da dovada ii asigura un loc frumos departe de Infern. Daca normalitatea din ziua de azi inseamna sa arunci cu noroi in sufletele oamenilor care te iubesc, atunci imi voi ruga "ciudatul" sa ramana sa ma invete sa nu ma las convertita de "normalitatea" asta scarboasa.
Ps: nimic nu e intamplator, nici macar uitatul unor pixuri. Multumesc, DOAMNE, ca inca ma iubesti incat sa-mi mai deschizi ochii si urechile din cand in cand.