Lacrimi de fericire

Ce ger! Imi inghetase inima. Era aproape sa se oprească din bătut. Numai tremuratul ei ma tinea in viata. Dar deodata, am simtit-o cuprinsa de manute mici si mazgalite de culori, in maini fine si calde de femei, in maini imense si puternice de barbati, in mâini sapate de grijile multor decenii, si, nu in ultimul rând, de aripi mari, imaculate, de ingeri. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, un suflu cald, iubitor, dumnezeiesc se facu simtit asupra inimii mele imbracata atât de bine in iubire. Gheata care o acoperise se topi instant si se prefacu in apa care si acum imi strabate obrajii si imi  hidrateaza buzele amortite intr-un zâmbet. Nu sunt singură, iubesc si sunt iubită, iar pentru asta ii sunt recunoscătoare Cerului si Pamantului.