Blestemul de a fi eu

Prea tanara sa fiu inteleapta, prea batrana ca sa mai copilaresc. Undeva intre scunda si normala. Un suflet prea nou ca sa inceteze din invatat, dar prea batran ca sa petreaca cum oamenii de varsta mea o fac. Ochii prea inchisi la culoare ca sa fie caprui, dar prea rosii la soare sa poata fi negrii. Prea stangace sa fiu sotie, dar prea complexa sa fiu amanta. Parul prea lung sa nu mi se lipeasca de buze cand bate vantul, dar prea scurt sa pot sa il coafez cum vreau. Un suflet prea mare pentru lumea asta, dar prea mic sa incapa si cei ce si-au batut joc de iubirea mea. Picioarele prea frumoase sa nu am lumea la ele, lacrimi prea putine sa pot suferi pentru toti. Pielea prea fierbinte sa te poti atinge de ea, mainile prea reci sa te poata lua in brate. Prea sensibila ca sa pot calca pe cadavre, prea de piatra ca sa pot ierta. Prea neingrijita ca sa te poti uita la mine, prea zapacita sa te uiti in alta parte. Prea inghesuita prin metrou in orele de varf, prea singura prin parcuri. Prea iubindu-mi trecutul, prea indragostita de prezent. Prea a voastra, prea a mea, prea a nimanui. Prea Iris, prea Alexandra.

Iar cuvantul "prea" in capul meu deja incepe sa sune prea bizar...