Inadaptare

Ma judecau oamenii cu masti pe mine, veritabila, pe mine, autentica.
Poate chiar sunt mai expusa cand imi arat adevaratul chip.
Radeti, statui de piatra, de omul din lut!
Cei ce va credeti marmura, am vazut masti ca ale voastre pe fiecare drum. Le aruncau copiii in lac...
Iar din ele nu cresteau flori, cum cresc din mine...
Uitati si va minunati si va oripilati cum las sa mi se vada roadele si buruienile, fluturii si paianjenii, randunelele si serpii.


Mai sunteti voi vii, oameni de piatra?
Ce mai e viata voastra acum? Decat un sir banal de zile monotone?







fotografie preluata