Frică de conexiune

 

Am citit un articol despre faptul că oamenii caută relații cât mai superficiale... scuze, termen greșit - "relații" - ptiu ptiu, nu vreau să sperii pe nimeni.  Și cu cât persoana cealaltă caută ceva serios, stabil, și totuși reușesc să o "obțină" ("ottenerla" în articolul respectiv - mi-a captat atenția verbul folosit), cu atât se simt mai triumfători.

Și am zis să îmi dau și eu o umilă părere...Mai ales că acum o lună, parcă, m-am simțit înfrântă, am avut o stare deplorabilă tocmai din ce scria în articol (noroc că nu dădusem de atunci peste el), dar și pentru că pe lângă liniștea, conexiunea pe care o simțeam lângă persoana respectivă, îmi scosese la iveală niște frici pe care nu știam că le am (tocmai pentru că nu voiam să pierd acele lucruri și trebuia să mă asigur non-stop de prezența sa ca să nu fugă cu bucuriile mele).
Dar am reușit să văd dincolo de orgoliul care îmi încețoșa privirea:

I. Nimeni nu obține pe nimeni. Suntem ființe autonome și autosuficiente "făcute să fie în relații" (cum zice draga mea V). Totodată să nu uităm că există relații care îți pot îmbunătăți starea de spirit, sănătatea mintală și fizică, însă există și relații toxice care ne pot otrăvi toate acestea. Asta depinde de  traumele nerezolvate pe care le aducem în acea relație, proiectările pe care le transpunem pe partener, așteptările, lipsa comunicării, condiționările, chiar fricile, dispariția acelei autonomii și autosuficiențe individuale, de care am zis mai sus. Decât așa, e mult mai bine singur. Are și singurătatea avantajele ei ❤️

II. De ce trebuie să fie o victorie? Și dacă este să punem în balanță neapărat, vreau să te gândești așa:

tu ai trăit

       1) euforia conectării (din punctul meu de vedere, demisexualitatea este ceva normal și dacă cineva poate să întrețină relații fizice cu altcineva fără să simtă nici un alt fel de legătură față de celălalt, este efectiv un suflet tulburat și condamnat la nefericire);

     2) fericirea de a fi alături de o persoană în care credeai, cu care simțeai că rezonezi;

     3) bucuria de a te simți valorificat(ă) și apreciat(ă) și de a descoperi și admira o altă ființă umană.

El/ea a câștigat:
   1) o plăcere carnală, temporară
   2) o mângâiere a propriului orgoliu, la fel de temporară.

Oh, a propos: primul lor punct se pune și la tine, nu? 😉

În ceea ce mă privește, în pofida temerilor mele, starea de liniște pe care mi-o aducea respectiva persoană a rămas, când înțepătura în ego'ul meu a dispărut. Agonia a durat câteva minute, însă bucuria experienței și liniștea descoperită în mine prin prezența acelui suflet le păstrez în mine, după aproape o lună. Iar lecția încă e în curs de învățare. Cel mai probabil, mă va ajuta o viață ce m-a învățat un om cu al cărui drum m-am intersectat câteva săptămâni, poate.

Pot fi toate acestea întrecute de un orgasm?
Mă îndoiesc, dar repet: totul este umila mea părere.