am rămas cu s’ul

Ți-ai scris trecutul cu pixul și prezentul cu creionul

Ai scris oamenii care făceau mișto cu pixul și pe cea care te aclama cu creionul

Ai scris abuzatorii celor dragi ție cu pixul și pe cea care ți-a oferit tot ce avea cu creionul

Ai scris de iubiri pasionale de două săptămâni cu pixul și pe cea care te-a îmbrățișat crescând cu tine cu creionul

M-ai șters, tăiat, rescris de atât de multe ori până ai rupt bucățica de hârtie pe care stăteau scrise patru litere.

Acum îmi ceri împrumut pielea pe care stau imprimate șase. Lasă rănile să se vindece și nu atinge mina creionului de carnea mea. Nu ar mai scrie, oricum, și… ar durea.

O ultimă rugăminte…Nu mă suna când rămâi fără pastă, ci când îți iei și tu o călimară. Până atunci păstrez “s”’ul și învăț caligrafia a trei din șase litere ale numelui tău.