Raiul. 10411

 Dacă tot ce am pricinuit pe Pământ va fi iertat și vindecat, dacă voi oferi mai multă iubire decât am luat, sper să fiu răsplătită nu cu mai mult din ce am avut și nu am știut aprecia la timp. 

Am acest gând de la țopăitul lui Nugget pe scări după ce îmi dă jucăuș cu lăbuța pe picior printre trepte și apoi fuge pe lângă mine, un fel de “Leapșa” care mă face mereu să zâmbesc. Acum îmi dau seama că nu prea am scris despre această fetiță a mea, deși o iubesc enorm de vreo trei ani.

Așa îmi închipui trecerea mea la Domnul dacă voi pleca după Nugget, cu toate necuvântătoarele pe care le-am iubit în frunte cu ea și cu Max pe scări, grăbindu-mă să îmi iau ochii de la ce las aici pentru că îi voi revedea curând. Până la urmă, poate Timpul și Spațiul sunt numai pământești…Poate și cei rămași sunt totuși acolo și ei.

Iar acolo sus Alb și Liniște. Pe un nor, o casă de un portocaliu pal. Cea care mi-a fost constantă până acum. În curte multă verdeață. Mă întâmpină cei iubiți în ordinea plecării. Îmi cunosc chiar și strămoșii din cele mai vechi timpuri. Oameni cu care m-am intersectat chiar și numai o singură dată vin și îmi spun versiunea lor despre encounterele noastre. Așa să ne dăm seama că toți pornim de la iubire și rană.

Nu există foame, sete, somn. Dar ceaiul de tei al bunicii, gogoșile mamei, patul scos sub măr în fiecare vară de bunicul sunt acolo.

Raiul meu este o eternitate de ce nu am știut aprecia la timp. Dacă seamănă cu Pamantul. 

De nu, sper ca energiile noastre să se înalțe și să creeze un strat de protecție maternă pentru cei rămași pe Pământ lângă cel de ozon.

Până atunci, Raiul meu e aici pe Pământ. O parte din el doarme ca un prunc lângă mine după o revedere cu prieteni vechi, alta probabil pictează că nu se astâmpără la ora asta, altă parte cred că tocmai a ajuns la cămin după ce a stat pana târziu sa își facă proiecte la facultate, alta tocmai a adormit copiii, altă parte se bucură cu soțul ei de puțină liniște cât cel mic doarme, alta o fi la Mioveni, altei părți i-a căzut telefonul în față în timp ce se uita la TikTok, alta se chinuie să doarmă în timp ce adăpostește pentru ultima săptămănă în pântecul ei un trupușor, altă parte stă și se uită la tutoriale de budgeting pe Youtube, alta își face bagajele să se mute înapoi în țară în timp ce altă parte se uită la cer și mulțumește pentru frumusețea Letoniei. 

Aș putea să continui mult și bine, cert este că mă gândesc la cei dragi mult mai des decât vorbesc cu ei.

Și că nu am nicio frică de vreun “mare nimic” pentru că am întâlnit Raiul. Pe pămănt. În fiecare floricică de liliac, om iubit, privire de pisică, nor, mi și verde.