Ubi concordia, ibi victoria

 Una dintre chestiile pe care mi le-au insuflat mama, părinții ei, cât și tata a fost să nu bag râca între oameni. Mai ales pentru fleacuri. 

Din relațiile mele de până acum, am învățat de ce să mă feresc și ce să caut. Singură. Când am avut nevoie de sfaturi sau ajutor de la ai mei, am cerut și mi s-a oferit. Dar niciodată nu au încercat să intensifice un conflict care nu îi implica direct sau, mai rău, să îl creeze între mine și alte persoane doar din gelozii sau dorință de scandal. Știți posesivitatea de care vorbesc, nu? Aia izvorâtă din lipsă de… 🥁🥁🥁 iubire de sine. Aia în care nu suporți ca și copilul tău să fie fericit din altceva decât ceea ce îi oferi tu sau nu suporți să îl vezi iubind și pe altcineva.

E un fel de extremist care nu te scoate din “Dumnezeu” și “pace” și vai ce bine o să îți fie cu el, dar vai de fundul tău dacă nu îi ești pe plac. Un extremist care instigă la ură și conflict, dar îți vinde gogoși legate de patriotism și ortodoxie. 

Am asistat la multe conflicte casnice în viața asta, dar bunica mea când mai era chemată să îi mai ajute pe ai mei cu copiii, ajuta și la curățenie de bunăvoie și nu punea paie pe foc între participanții direct la conflict. Era de o blândețe și bun-simț ieșite din comun. Un exemplu de om creștin, călăuzit de iubire și lumină. Ca și tataia.

Tatăl meu i-a iubit și apreciat pe părinții mamei până în ultimul moment al vieții lor. Poate pentru bunătatea, demnitatea și hărnicia lor.

 

Mama și sora mea s-au oferit amândouă să mă ajute prin casă în momentele mele de epuizare, fără să mă întrebe cine ce face. Probabil pentru că știu că nu aș putea să mă vait de omul iubit alături de care sunt fericită. Sau pentru că ar ști că poate intr’un moment de slăbiciune, mi-ar implanta sămânța conflictului. 

Bineînțeles că am refuzat. Dar am apreciat inițiativele lor făcute cu iubire (nu provocările la râcă specifice glumelor cu soacre). Am apreciat că atunci când mă simțeam tensionată în prieteniile sau relațiile mele romantice, ele au adus liniștea în sufletul meu, fiind empatice cu ambele părți și oferindu-mi o altă perspectivă.

Sunt recunoscătoare pentru acești oameni și sper ca iubirea din ei să curgă și prin venele mele și prin a urmașilor mei. 

Semnat, 

o “leneșă”

P.S. - Nu vă mai băgați în patul copiilor voștri după o anumită vârstă. Chiar și la figurat tot e… vulgar. Respectați-le viața. Nu mai e a voastră de controlat, ci numai și numai a lor.