Sezonul 29, episodul 322
Nu meritam să plâng atâta în ultimele zile.
Florin al mamei merita. A meritat fiecare lacrimă pe care fiecare dintre noi a vărsat-o în ultimele patru zile. Dacă ele mai pot face diferența pentru când un om înfruntă ceva ce nimeni nu știe cum se simte, dar tare mi-e că e înfricoșător să privești moartea în ochi în special când nu o aștepți venind. Când probabil tocmai ai terminat un eveniment, îți aprinzi o ultimă țigară pe ziua respectivă și pornești televizorul pe Discovery să te ia somnul. Când deodată îți amorțește mâna, simți că te înțeapă pieptul și că nu mai poți respira. Dar îți închipui că e un atac de panică, așa că tragi aer în piept cinci, ții șase, expiri șapte. Și tot repeți. Și tot repeți. Poate o jumătate de Anxiar ar ajuta. Dar nu te poți ridica din pat. Poate nu e un atac de panică, până la urmă. Sau când ai terminat un eveniment și în teama ta de eșec, te gândești că poate ai spus ceva nelalocul lui sau că ai uitat un moment pe care voiai să îl faci, să te uiți pe tavan și să te gândești cât ți-ai dori să îți strângi sufletul pereche în brațe, să te gândești cât de mult îți lipsește fiul sau prietenii. Cu ochii înlăcrimați, simți cum inima ți se face bucăți, iar durerea depășește bariera sufletului. Un atac de panică? Nu mai trece odată. Poate nu e. Mai bine să ceri ajutor. Întinzi mâna spre telefon…
Iar pe cine voiai să suni putem numai ghici. Dacă nu era 112? Cine primește ultimul muc de țigară, ultima tragere în piept palpabilă din țigara a cărei nicotină s-a risipit în aer în ultima suflare lumească al lui Florin Oancea, acum el însuși particulă din suflul ce ne învăluie, cel fără de atomi, fără de explicații și dovezi?
Eu nu merit să te plâng. Nu merit să mă eliberez de durerea că tu nu mai ești, nu merit să mă eliberez prin lacrimi de chinul pe care îl văd în mama, femeia pe care ai adorat-o, nu merit să îmi urlu regretele printre șiroaiele de lacrimi. Ai apărut în viața mea când nu mai aveam încredere în alegerile mamei. Una mă rănise că mă simțeam abandonată, alta mă rănise prin conflictele aprinse domestice. Iar furia pe care am avut-o pe cele două s-a răzvrătit asupra unui om care a venit cu gânduri pașnice și de iubire vis-a-vis de Mama, care avea atâta nevoie de un bărbat ca tine care să o aprecieze și să o înțeleagă. Gelozia m-a făcut ostilă. Am vrut-o pe Mama numai pentru mine. Încă îmi mențin poziția din primul mesaj pe care ți l-am trimis în 2013 - eu nu am avut nimic cu tine, chiar îmi ești simpatic. Mi-aș fi dorit să fiu mai blândă, să nu intru de fiecare dată în defensivă când tu încercai să te apropii. Mi-aș fi dorit să nu fi fost o altă provocare pentru tine. Mi-aș fi dorit să fi avut înțelepciunea ta cu care ai evitat tensiunile cauzate de revoltele mele adolescentine, mi-aș fi dorit să fi avut deschiderea pe care Radu a avut-o să o primească pe Mama în inima lui. Acum nu am voie să îți spun mai mult decât că “îmi ești simpatic” pentru că nu am apucat să îți spun niciun “mulțumesc pentru tot”. Nici când ai ajutat-o pe Mama, nici când mi-ai organizat petrecerea surpriză de majorat, nici când mi-ai luat apărarea când mă simțeam agresată, nici când mi-ai făcut cadou ieșirea cu voi de la ultima mea zi de naștere, nici când ne-ai făcut cinste cu ultima masă de când te-am văzut, în noiembrie. Nici când după ce am început să iubesc un om cu copii, m-am gândit la cat de greu le-a fost tatei și mamei să aibă relații cu mine alături, lui Doru sau Elenei lui tata să iubească oameni care nu puteau să le ofere întreaga lor energie, să le ofere cât timp ar fi putut o persoană fără plozi. Pe Elena chiar am sunat-o cu puțin înainte de plecarea ta să îmi exprim aprecierea. Dar nu m-am gândit la cel care a avut cel mai mult de suferit din cauza situației mamei…Cum am putut să te trec cu vederea în valul acela de empatie?
Știu că uneori chiar aveam motive valide să mă enervez, dar iartă-mă pentru ele și pentru cele în care nu ar fi trebuit să intoxic aerul cu răutatea mea. Mulțumesc că ai molipsit viața noastră cu energie bună, umor, zâmbete și înțelepciune.
Te rog să fii împăcat, te rog să ne înveți să scăpăm de grijile lumești din timpul vieții, te rog să ne inspiri să facem ce iubim.
Să ne mai dai din când în când un semn că ești bine, te rog.
DJ Legend și DJ Flo vor crea atmosferă la RetroShow în Eden. Intrarea pe bază de Lumină.
Florin Oancea (1969 - 2025), mi-ai fost simpatic…
https://youtu.be/bo0ScEA6eu8?si=njzYeU3uGrEcS09h
ACTUALIZARE: Dragă Florin, tocmai te-am condus pe ultimul drum. Ai fost atâât de iubit. Mama a vrut să îți ocrotească liniștea. S-a nimerit să fiu în preajmă. The filler a ținut mai mult la propriul orgoliu decât la pacea ta când Mama i-a întins mâna să fie bine, să pleci împăcat. Deși Mama nu începuse niciun conflict. Într-atât te iubește Mama mea empatică, bună și înțeleaptă. Cred că amândoi am fost mândri de ea - eu din lumea asta, tu din lumea aceea. Înțeleg de ce spuneai că o Adori. Îmi pare rău că nu v-am înțeles iubirea la timp, dar știu că nu s-a sfârșit. Promit să am grijă de ea în lumea aceasta, tu te rog să ai de acolo de unde vei ajunge în 36 de zile.
Până îi saluți pe toți din partea mea, te las cu amintirea a două prietene zuze și în cele mai negre zile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?