Nebuna de la patru

 Oamenii vor râde de mine. Părinții le vor spune copiilor să se ferească de mine. Adolescenții îmi vor face farse. 

Peste 20 ani, tot voi ieși în pragul ușii și voi face cu mâna. În fiecare dimineață. Cinci zile pe săptămână. Voi șopti un “spor” sau “inspirație”. Către aer. 

Mai am iubire de dat. Și e cu etichetă. 

Eu am fost sigură. Și când nu am fost, m-am convins repede de certitudine.

Peste 40 de ani, alți adolescenți vor suna la ușa mea și vor fugi, doar ca să audă cum mă împiedic prin casă și vin entuziasmată să deschid. Mă vor vedea plângând și vor râde. 

Pentru că iubire ca a noastră nu au mai văzut. Le este străină și nu pot înțelege cum o bătrânică singură poate avea atâta speranță și după jumătate de secol de singurătate.